Primarul Robu, un profesor trasnit

Nimic nu ma mai mira la primarul Timisoarei, Nicolae Robu. Azi zice una, maine zice alta! Azi ameninta, maine indulceste tonul! Azi jigneste, maine schimba placa si se face ca ploua! Exemplele sunt numeroase, le-am tot expus asa ca nu mai are sens sa revin asupra lor. Ce pot sa afirm, cu ceritudine, e ca primarul Robu se comporta ca la catedra de la Universitatea „Politehnica” Timisoara, avand mereu impresia ca interlocutorii sai sunt niste amarati de studenti, care cersesc o nota de trecere, ca sa nu piarda vara cu restantele. Mai nou, asemenea lui Eddie Murphy din „Profesorul trasnit” (the nutty professor), Robu vine la conferintele de presa – chiar daca ii place sa le numeasca briefinguri – si se pune pe dictare, ca la scoala primara. Nu accepta intrebari suplimentare, pe motiv ca timpul e pretios si are mult de lucru. Asa ca, cine ramane in urma la dictare, ghinion! Sa se apuce de stenodactilografie, ca sa tina pasul cu primarul Timisoarei!

In virtutea ultimelor evenimente, personal cred ca Nicolae Robu nu are nicio problema cu ziaristii, chiar daca, in doua randuri, a sugerat, la modul cel mai direct, ca reprezentantii mass-media…latra! In schimb, am impresia ca Robu are ceva, personal, cu patrupedele, adica cu cainii. Nu cred ca-i iubeste, in primul rand pentru ca vrea sa-i sterilizeze si, dupa caz, sa-i eutanasieze. Vrea sa-i rada de pe fata pamantului, inclusiv pe cei de rasa, taxandu-i si impozitandu-i! Sa va si explic de ce cred asta: mi-am amintit, subit, de recitalul lui Nicolae Robu, plin de patos, vizavi de poezia catelus cu parul cret. Si acolo, vizavi de catei, Robu a avut ceva de comentat, in sensul ca sarmanul patruped este un hot ordinar, drept pentru care, pentru a se lamuri situatia, ar mai vrea sa adauge o strofa! Astfel incat copiii sa nu ramana cu traume, vezi Doamne, inca de la varste fragede, cum ca noi, oamenii, premiem si ridicam in slavi…hotii de rațe! Cam asta ar fi, pe scurt, morala cu cainii care latra, fura si nu scriu dupa dictare!

Revenind la profesorul Robu si la apucaturile didactice ale domniei sale, personal, cred ca Timisoara are nevoie de o pauza de respiro. O gura de aer curat! Adica, o saptamana sau o luna, fara Nicolae Robu la stiri, pe online, pe print, in emisiuni radio-tv! De ce spun asta? Tocmai pentru ca, citand din clasici in viata, abia atunci primarul Nicolae Robu va suferi, vorba aia, ca… un caine! Si oricum, sunt problemele mult mai importante de relatat despre Timisoara, decat balbaielile si schimbarile de pozitie zilnice ale lui Nicolae Robu. E in cotidian si nu mai surprinde pe nimeni!

Cred ca am putea incepe, de exemplu, cu proiectul megalomanic de la echipa de fotbal ”Poli” Timisoara, acolo unde municipalitatea sponsorizeaza la greu, din banul public, un proiect fara randament, cu un management defectuos, doar pe ambitiile personale ale primarului Robu. Asta, in timp ce juniorii de la Poli servesc paine cu salam, un meniu caloric si proteic ca pe vremea lui Ceausescu!

Si cate si mai cate!