Apa trece, politicienii raman!

E trist ca Romania e, din nou, sub ape! Absolut trist ca, in fata unei asemenea catastrofe umane, politicienii romani au chef de bancuri sinistre si glumite de prost gust. Am ramas siderat vizavi de atitudinea – nici nu stiu exact cum sa o numesc – a presedintelui Traian Basescu care, intr-0 vizita de lucru in zona calamitata, a inceput sa se zburleasca la moldovenii, aflati pana in gat sub ape. Si vai de mama lor! Replici basesciene de genul…mintiti, asa ca nu mai am ce sa stau de vorba…cine v-a pus sa va faceti casa aici…nu mai asteptati sa va ajute statul…de ce nu aveti asigurari pe imobile… mi-au ridicat parul in cap.  Halucinant, de-a dreptul! Socant din partea unui sef de stat care, in loc sa-si incurajezeze poporul, l-a luat la suturi in cur si la tras de urechi. Ce solutii? Ce idei de iesire din namol si de sub ape? Ce ajutoare sau vorbe bune? Nimic! Numai palme dupa cap si o atitudine nedemna de un presedinte, care se pretinde primul om in stat.

In toata nebunia asta, premierul Emil Boc intra si retrage de pe scena inundatiilor, in stilul propriu. Vine pana la intrare in comuna sinistrata, afla ca oamenii il vor lua la rost si face cale intoarsa ca sa nu-si pateze costumul si imaginea, mintind cu nonsalanta ca a fost in zona, chiar pana in centrul comunei. Pe de alta parte, ministrul Elena Udrea, in pline inundatii, le vorbeste prapaditilor alora despre…relansarea turismului si cat de frumoasa este Romania, ce potential are si cate lucruri minunate s-ar putea face in spatiul danubiano-carpato-pontic! Cam asta e Romania lor, cam astea sunt ideile lor pentru iesire din drama umana. Niste visatori, plagiatori si, nu in ultimul rand, demagogi profesionisti.

Nu e nimic mai trist pe lumea asta, decat sa vezi niste oameni care isi plang bruma de avere, pe care apele au inghitit-o, intr-o clipa. Sa vezi cum niste necajiti, incearca ca disperatii, sa-si salveze macar animalele, urcandu-le in locuri mai inalte sau pe barci, tocmai ca sa poata supravietui si a avea ce pune pe masa, in urma prapadului! Sa vezi cum batranii dorm cu puii de gaina la un loc, plangandu-si closca si rugandu-se la Bunul Dumnezeu sa le dea putere, ca sa o ia de la capat! Toate astea, in timp ce, politicienii romani o dau de gard, din colt in colt si ridiculizeaza o drama umana. Minimalizeaza niste suflete defrisate, rupte in doua, care nu mai stiu nici macar incotro sa o apuce. Pana la urma nu apele revarsate au facut prapad in Moldova, ci tonele de lacrimi revarsate pe ulite de semeni de-ai nostri, care au pierdut TOTUL! Si care, in loc de o vorba buna sau o incurajare, au primit din partea guvernatilor, nimic altceva decat un bobarnac peste cap si cateva replici, care vor face istorie. Cu siguranta!

Tocmai ca sa nu intru sub legea sigurantei nationale, am sa ma feresc sa le mai dau acestor domni si doamne functiile, portofoliile si fisa postului, rezumandu-ma la formula cea mai simpla: cetateanul Traian Basescu, cetateanul Emil Boc si cetateana Elena Udrea! Asa ar trebui sa facem cu totii, tocmai pentru ca, in viata de zi cu zi, in special intr-un stat democratic, romanii sunt egali si au aceleasi drepturi.

PS: Si pentru ca nu am de gand sa-mi cresc copiii intr-o tara de oameni hapsani si lispiti de orice etica morala, pe aceasta cale va aduc la cunostinta ca nu o sa stau cu mainile in san sa vad cu Timisoara se transforma in Copsa Mica, doar de dragul unor locuri de munca, oferite cu generozitate de fabrica de anvelope Continental. Sub nicio forma! Ii sfatuiesc pe toti consilierii locali si angajatii Primariei Timisoara, care au votat si au pus umarul la validarea acestui proiect cretin si lipsit de orice urma de ecologism, sa-si dea demisiile si sa se angajeze la Continental. O sa le mearga bine, mai ales ca toata ziua vor inhala…negru de fum! Personal, nici eu si nici copiii mei, inca minori, nu avem nevoie de asa ceva in…mica Viena, orasul florilor etc. Mai cred ca daca ar exsita putina celeritate si bunsimt, problemele s-ar rezolva la masa verde, dupa consultari cu cetatenii Timisoarei. Si uite asa, iarasi ajungem la titulatura de…cetatean. Inca mai sper si mai cred ca nu cer prea mult, iar in ceea ce priveste apelativul de cetatean, ar trebui se ne imbucure, cu atat mai mult cu cat l-am mostenit din perioada revolutiei franceze. Allons enfants…