Arhiva | 6:38 am

Romania lor. Romania mea.

7 iun.

In Romanaia se discuta doar despre bani. In Romania se fac doar reprosuri. Nimic constructiv, ci doar gargara politica si exercitii crunte de imagine, duse la exterm. Nu disperati, caci asta e doar Romania lor! Nu e Romania mea! Toate aceste lucruri s-au vazut cu ochiul liber, aseara, dupa intalnirea de la Palatul Snagov, unde presedintele Traian Basescu si mintile luminate din PD-L au stat la taifas. Cu trimitere la trecut, a fost un soi de plenara a conducerii partidului. Macar la PCR, Ceausescu nu ceda nimic: intra cu un enunt si iesea cu el aprobat, in forma autentica. Acum, in al doisprezecelea ceas, Traian Basescu nu a facut altceva decat… sa ia lumina de la pedelisti. Doar de la majoritatea parlamentara! Si atunci, ma intreb: unde-i democratia?

Cu certitudine, suntem o societate misogina si bolnava, in care barbatii statului roman se dusmanesc pentru doua lucruri: femei si bani! Simple mijloace ca politicienii sa-si atinga… puterea. Normal, din moment ce intre putere si bani exista pasiuni. Pasiuni puternice. Asa gandesc ei! Nu si eu! Clasa politica romaneasca are mereu impresia ca circula cu taxiul, adica tine banii in buzunar si plateste doar la finalul cursei. Extrem de convenabil, dar aceste lucruri trebuie sa se schimbe. Si nu doar odata la 4 ani! Cu siguranta, daca politicienii ar circula cu autobuzul si ar plati biletul direct la urcare, atunci, cu siguranta, lucrurile nu ar mai sta la fel.

Romania e o gloaba, care se bazeaza pe o democratie, schioapa rau. Romania a iesit din regula jocului democratic si a exercitiului economic. Romania confunda, in mod grosolan, binele clasei politice cu binele poporului. Eu nu fac asemenea confuzii! Si asta pentru ca nu mai cred in mari schimbari. Am crezut, pana nu demult. Si doar atunci cand adevarul era simplu: doar adevarul! De mai bine de 20 ani, Romania sufera de constructie institutionala: a tot incercat reforme, remanieri, disponibilizari, masuri, asanarea clasei politice…si tot degeaba! Suferim cu totii de la Titu Maiorescu, incoace! Macar sa fim sinceri cu noi insine! Si, atata timp cat nu renuntam la mitul Mesterului Manole, in incercarea de a zidi mereu pe cineva intre pereti, lucrurile nu o sa se schimbe in bine.

Romania e ca o oaie ratacita, unde nimeni nu intelege ca acest popor are nevoie de un conducator, pe care sa-l urmeze.  Ne lispeste cu desavarsire elita politica, in care sa ne investim bruma de incredere.  Tocmai pentru că nu avem cui sa dam increderea, asta care ne-a mai ramas, ne confruntam cu o criza morala, fara precedent. Ca sa nu mai vorbesc de criza de incredere, criza economica si criza psihologica a natiunii. Nu avem stat, tocmai pentru ca statul roman e anomic! Un stat, in care dimenisunea pecuniara a devenit o prioritate absoluta. A patruns la toate nivelele! Trist, dar ideea de prestigiu, o variabila fundamentala intr-o societate normala, s-a materializat doar in bani. Asta ne-au invatat tot ei! Dar asta nu inseamna ca trebuie sa tinem cont de invataturile lor! Din contra: putem sa fim diferiti! Si inca mai avem puterea sa facem aceste lucruri!

In Romania lor, valorile sunt cu totul altele: bani, pile, cunostinte, relatii, afaceri cu statul, procente in natura, minciuna, demoagogie, promisiuni neonorate si cate si mai cate. In Romania lor, este firesc ca prima intrebare, cand ajungi in politica, sa fie: ce primesc? Si tot in Romania lor, politicenii se ofilesc foarte repede.

E si Romania noastra, la fel?